Românii declară că țin la dinții lor. Șapte din zece spun că sănătatea orală le este esențială pentru bunăstare, iar 79% se declară mulțumiți de calitatea serviciilor stomatologice. Pe hârtie, sună bine. În realitate, două treimi dintre noi au cel puțin o afecțiune dentară, spun datele primului studiu național privind sănătatea orală realizat de Colegiul Medicilor Stomatologi din România.
Diferența dintre ce spunem și ce facem se traduce într-o factură pe care o plătim cu toții, nu doar la cabinet. Igiena orală precară nu este o problemă strict individuală sau estetică. Este o problemă economică de sănătate publică, cu consecințe cuantificabile și în mare parte evitabile.
Afecțiunile orale generează la nivel global pierderi economice care au atins 234 de miliarde de dolari în 2021, echivalentul a 0,24% din PIB-ul mondial, potrivit unui studiu publicat în BMC Oral Health în noiembrie 2025. Cel mai mare contributor este pierderea completă a dinților, urmată de boala parodontală. Nu e un subiect de nișă, e al treilea cel mai scump tip de îngrijire medicală din Uniunea Europeană.
Regiunea care suportă cea mai mare povară relativă este tocmai cea din care face parte și România: Europa Centrală și de Est, cu un impact de 0,37% din PIB. În spatele cifrelor se află un tablou familiar: adresabilitate scăzută la stomatolog, subfinanțare cronică a serviciilor dentare și afecțiuni care ajung la tratament mult prea târziu.
Costurile directe: ce plătim când amânăm
Cea mai vizibilă parte a facturii este cea din cabinet. O carie tratată la timp costă incomparabil mai puțin decât un tratament de canal, o coroană sau un implant. Cu toate acestea, în România, oamenii ajung la stomatolog în special când durerea devine insuportabilă, nu când problema este încă mică.
Potrivit datelor primului studiu național privind sănătatea orală, realizat de Colegiul Medicilor Stomatologi din România cu sprijinul Asociației Române pentru Promovarea Sănătății, în 2024: 64% dintre adulți aveau carii netratate, în medie patru dinți afectați per persoană, iar 73% aveau dinți lipsă neprotezați. Fiecare dintre aceste situații reprezintă un cost de tratament care ar fi fost semnificativ mai mic dacă problema ar fi fost adresată precoce.
“Mulți pacienți sunt surprinși să afle cât de repede evoluează o problemă dentară lăsată nerezolvată. O carie care poate fi rezolvată într-o singură ședință, poate genera rapid o infecție care necesită tratament de canal și coroană, apoi poate duce la pierderea dintelui. Iar dintele pierdut nu este doar un cost estetic, afectează masticația, dinții învecinați, uneori chiar postura”, declară Dr. Cosmin Ulman medic stomatolog, în cadrul clinicilor Trident.
Contextul care explică această amânare este și unul financiar. În România, doar 6-7% din cheltuielile stomatologice sunt acoperite public, față de peste 65% în Franța și Germania. Povara cade aproape integral pe umerii pacienților, care, în lipsa unei plase de siguranță, aleg frecvent să aștepte.
Costurile indirecte: productivitatea pierdută
Dincolo de cheltuielile din cabinet, afecțiunile orale generează costuri mai greu de cuantificat. Durerile dentare acute sunt o cauză frecventă de absenteism. Un angajat cu o problemă dentară severă nu performează la capacitate normală, iar tratamentul implică adesea una sau mai multe absențe în timpul programului de lucru. La acestea se adaugă zilele în care părinții își însoțesc copiii la ortodont sau la stomatolog. La scară individuală, sunt câteva ore pierdute. La scară națională, sunt miliarde.
Legătura dintre sănătatea orală și afecțiunile sistemice este documentată medical și are consecințe economice proprii. Boala parodontală este asociată cu diabetul, cu bolile cardiovasculare, cu boala Alzheimer și cu complicațiile de sarcină. Aceasta înseamnă că un pacient cu parodontită netratată poate genera, în timp, costuri medicale suplimentare în cardiologie, diabetologie sau neurologie, fără ca cineva să mai facă conexiunea cu punctul de plecare.
“Nu e nevoie de o revoluție în obiceiuri. E nevoie de un simplu reset al priorităților: două vizite pe an la stomatolog, periaj corect, ață dentară, apă de gură. Sunt intervenții mici, cu efect cumulat enorm atât pentru sănătate, cât și pentru buget. Prevenția nu este o cheltuială. Este exact opusul ei. Este mult mai bine, mai ușor, mai ieftin să prevenim în comparație cu ‘să tratăm’”, declară Dr. Cosmin Ulman (foto), medic stomatolog în cadrul clinicilor Trident.
Inegalitatea de acces amplifică problema
Distribuția problemelor dentare nu este uniformă. Populația mai vulnerabilă economic ajunge mai târziu la cabinet și cu afecțiuni mai grave, ceea ce generează costuri mai mari, mai greu de suportat și mai probabil să rămână neadresate. Un cerc vicios care se autoîntreține.
Costul igienei orale precare nu se limitează la factura din cabinet. Se distribuie în concedii medicale, în tratamente tot mai complexe, în costuri ale sistemului de sănătate pentru afecțiunile sistemice pe care le alimentează și în pierderi de bunăstare cuantificate la sute de miliarde de dolari la nivel global. Prevenția dentară nu este o cheltuială, ci o economie. Iar în România, marja de îmbunătățire este enormă.
